Eu nu pot să nu te iubesc. Tu nu ştii de ce, şi nu ţi-o pot spune, şi cu toate astea chipul tău, umbra ce-ai aruncat-o pe pânza gândurilor mele este singura fericire ce am avut-o în lume.
Mihai Eminescu-Sărmanul Dionis
In drumul meu catre tine ma las purtata neincetat de gandurile pline de iubire si recunostinta...
Oare de ce in pieptul meu ai reusit sa patrunzi? Si sageata care a intrat in suflet a dat nastere unei lumini miraculoase. Ea, pur si simplu, m a transformat intr o fiinta visatoare si m a purtat pe meleaguri indepartate si o lume noua mi s a deschis spre o fericire de neinlocuit...
Totul este un peisaj plin de culori vii, pastelate, calde, din care un curcubeu se infiripa si al carui farmec, tu mi l daruiesti.
Iubirea ta ma hraneste si in aceasta lume noua, ma alinti si mi soptesti pe acorduri de chitara, versuri scrise pentru mine si prin care ma fascinezi si dai o intensitate nemaiintalnita emotiilor.
Este pentru mine atat de valoros, acest timp petrecut cu tine, cu clipe unice de fericire, care au o mare insemnatate si nu pot devini decat amintiri de neuitat. Ele, aceste amintiri frumoase se astern pe fundul marii, de unde niciodata nu vor pleca. Vor veni momente, cand vei dori sa ti aduci aminte si atunci, te vei scufunda si vei patrunde in miezul fiecaruia, spre a o savura si ti va umple sufletul cu tot...Si vei deveni puternic pentru fiinta mult iubita.
Totul poate fi cuprins in clipe de fericire, unde vorbele mele prind culoare în iubirea ta si vocea ta vibreaza fara oprire si mi mangaie auzul, intr o veselie.
O balanta cu vis si realitate se leagana si reda o speranta pentru iubire intr un infinit.
Ce poate fi mai frumos cand infinitul părea prea neîncăpător pentru o iubire asa mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu