O dimineata

  O dimineata se arata voioasa printre norii risipiti si printre care o minge portocalie isi face loc ca o regina miraculoasa sa vesteasca minunata zi.
Era o dimineata care prezicea multe lucruri bune, ca de altfel de ce sa nu gandim pozitiv. Insa uitandu ma ganditoare pe fereastra, odata, ceva miscastor, pe drumul din fata mea imi  atrage atentia.
   Un om batran se legana,intr un baston...
-Doamne! Doamne! Mi am facut sfanta cruce...
Omul mergea cocosat si practic,d-abia mergea.Se sprijinea intr-un baston si cu greu isi tinea echilibrul. Doamne,ce inseamna sa mergi normal, drept, pe verticala si sa nu ai nevoie de sprijin. Aici, incerc sa inteleg, de ce multi oameni nu apreciaza aceasta minune si o iau drept ca li s ar cuveni...Ar trebui sa nu existe printre noi, un EL sau un EA, care sa nu stie sa fie recunoscator si sa multumeasca in fiecare dimineata faptul ca se ridica si merge. E o minune si o respectam.
   Un psihic bun, cu discernamant e la fel de important pentru oricare dintre noi...Adevarul acesta, putini il apreciaza si numai dupa cel suporta in sensul propriu, in corpul lui,abia atunci, isi face Sf. Cruce si se intreaba de ce...
  Un raspuns destul de luat in seama ar fi ca, in fiecare dimineata noi, noi toti, suflete, al caror trupuri gazduim sa multumim pentru TOT, pentru zorii zilei, pentru drumul pe care l vom parcurge si pentru minunile din jurul nostru.
  Nu i greu. TOTUL este un DAR. Si prin acest Dar, LUMINA se asterne peste noi si putem sa continuam drumul VIETII. Multumim,multumim si iar multumim!